"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 5 ianuarie 2009

Cu Merry Christmas prin Viena

Pentru că azi m-am trezit brutal la 6 jumate, pentru că mi-am găsit maşina Frieda bocnă şi până s-a încălzit o idee mi-au îngheţat mucii lumânări, pentru că m-a luat şefa mea din plin cu treabă de la 8, pentru ca vine Boboteaza şi nu ştiu dacă am timp să-mi spăl toate hainele fără să mă bată Ăl Bătrân, sunt picată şi urâcioasă. Dar pentru că nu-mi place de mine aşa, câteva zile (săptămâni? luni?) voi trăi cu amintiri. Şi voi spune snob "când am fost eu la Viena...".
Nici nu plecasem bine din Viena astă vară, când deja decisesem: sărbătorile de iarnă tot aici. Dacă pentru vacanţa din iulie ne-am făcut planuri din mai şi am stat cu nodul în gat până cu 3 zile înainte de plecare (neştiind dacă mai plecăm sau nu, din cauze de taxă de poluare şi diverse pentru Frieda), pentru asta de iarnă am făcut planuri cu fix 4 luni înainte. Am rezervat camere, am făcut planuri de bătaie. Urma să plecăm 4, să se întoarcă 2, să vină încă 4. De Crăciun cu părinţii, de Revelion cu fratelo, Cati, Alina şi Pedro. Pe drum, prin octombrie, ultimii 4 nominalizaţi au renunţat. Am decis ca până la urmă să plecăm din 23 până în 31 decembrie, cu trenul, eu cu gagicul, mama Vulpe şi tata Urs. Totul a fost minunat până pe 14 decembrie, când feroviarii unguri au intrat în grevă. Şi când eram gata să ne luăm banii înapoi pe bilete, cu exact 5 ore înainte de plecare, greva a luat o pauză. Fugită de la servici, şoferul iadului până acasă, bagaje in 10 minute, luat gagic, lăsat Frieda la ai mei, gară, cuşetă. Go! Naşu ne-a zâmbit şi ne-a spus să avem grijă cu banii şi actele. Că la unguri sunt hoţi. "Hai, domle, e aproape 2009, suntem în UE. Se exagerează". Ne-am încuiat, totuşi, ne-am băgat portofelele în perne. Pe la 3 dimineaţa, în plină pustă ungurească, ne trezim cu uşa forţată şi cu zgomot de cheie care să deschidă de afară uşa. La aprinderea luminii şi perdeaua dată la o parte, ne-au făcut drăguţ cu mâna doi domni cu staturi de dulapuri. Şi dimineaţa ne-a confirmat naşul: au fost hoţi! Şi eu, care ma acrisem şi nu mai credeam în poveşti, zâne şi spiriduşi...
Viena ne-a primit după cum mă aşteptam. Cu braţele ei sobre deschise, cu metroul ei minunat, cu oamenii care îşi vedeau de ale lor. Mariahilf Hotel Pension s-a dovedit un cuibuşor tare drăguţ şi primitor, cu camere înalte şi ferestre mari, cu cea mai moale pilotă din lume şi cei mai zâmbitori recepţioneri. După cum îi spune şi numele, locaţia nu putea fi decât pe faimoasa Mariahilferstrasse, adică un fel de Mecca sau punct zero al shopping-ului vienez (în timp ce scriu, am un rânjet foarte satisfăcut pe figură, recunosc). Deşi nu vroiam (yeah, right!), am fost nevoită să mă bag la un shopping de urgenţă. În cele 10 minute de împachetat disperat, îmi uitasem 3 lucruri esenţiale: crema de faţă (extrem de necesară pentru ce a urmat), şosetele şi chiloţii.
După nici juma de oră în Viena, ne-am apucat de ceea ce, pe lângă gerul uscat, serios, pătrunzător şi de neclintit (deh, austriac care îşi face treaba eficient), avea să fie o constantă a celor 7 zile acolo: vinul fiert. Aveam scuza că era frig. Plus, că era tare bun. Şi mai venea şi în nişte căni superbe, de-ţi era mai mare dragul. Pe căni îţi luai banii înapoi, dacă vroiai. Şi dacă tot mi-a spus un amic, foarte superior si naţionalist, cum că e trădare de neam şi ţară să pleci de Crăciun de la tradiţionalele sarmale şi porcării, vă asigur că ne-am îngrăşat regulamentar şi cu wurştii absolut geniali, şi cu magnificul şniţel vienez (de viţel şi mare cât basca lui tataie, dar şi la fabuloasa sumă de 20 de euro bucata - e adevărat, într-o cârciumă de figuri şi de tradiţie, unde, slavă Domnului, a plătit tata Urs, că era ziua de Crăciun doar). Şi i-am regăsit cu veselie şi pe chinezii de astă-vară, doar că de data asta am ştiut ce vrem să comandăm. Şi pe turcaleţii cu mielul lor înmiresmat. De data asta am descoperit şi o cârciumă italienească foarte ok, cu preţuri normale, papa bun şi un chelner italian cu care ne-am regăsit rădăcinile, normal.
Luminile discrete şi de bun gust ne-au dat pe spate. Deci, se poate şi fără ţurţuti de prost gust.
În ziua de Crăciun am vizitat Stephans Dom, unde am fost la fel de copleşită. Iniţial m-am simţit puţin intrusă printre oamenii care cânta şi se rugau. Dar m-am gândit că Doamne Doamne ne ascultă rugile în orice limbă le-am spune.
De data asta am şi intrat la Karlskirche şi ne-am bucurat ochii de superba bijuterie. Pentru că exista un lift de sticlă şi apoi schele, i-am dat două palme fricii mele de înălţime şi am urcat până în vârful cupolei, la 72 de metri deasupra. Nu ştiu dacă de teamă, de încântare, de aer rarefiat sau de lumină, dar l-am simţit pe Dumnezeu mângâindu-mă pe creştet.
Într-una din zile ne-am decis să mergem până la Salzburg. Tot cu trenul. Superbele străduţe şi lumini au fost puţin umbrite de preţul piperat al biletelor (62 de euro de persoană dus-întors) şi de frigul şi mai profund ca la Viena. Dar a fost frumos şi nu ne-a părut rău.
De data asta am vizitat pe îndelete şi Belvedere. Şi ne-am clătit ochii cu tablouri frumoase şi interioare monumentale. Din păcate, nu am avut voie să facem poze. Dar mi-au rămas pe retină câteva din tablourile lui Klimt şi mai ales, Sărutul, pe care doream să-l văd de ani de zile. Dacă ar fi fost şi Copacul vieţii acolo, aş fi fost şi mai fericită.
Şi, bineînţeles, am făcut cumpărături. Multe şi frumoase. Mama Vulpe era în elementul ei. Bietul tata Urs era disperat. La un moment dat, a refuzat să mai vină cu noi, pe post de cuier pentru hainele şi genţile noastre. Dar ne-am descurcat oricum. And it was good, baby!
Pentru că la ei e obicei ca în noaptea de anul nou să dai porcuşori ca să ai noroc, peste tot era plin de animăluţe. De lemn, de plastic, de sticlă, coloraţi, mici, mari. Dar cum eu sunt de părere că norocul nu se cumpără, am rezistat eroic şi nu am dat nici un ban. Dar, uite cum se face, că ne plimbam agale, Răzvan dă cu piciorul în ceva care se rostogoleşte, iar eu, instinctiv, mă aplec şi culeg de pe jos. Şi ce să vezi? Un porcuşor mic de lemn, cu zâmbet pictat. Dacă n-ar fi strâns rahatul după câinii lor, mi-ar fi plăcut să calc şi într-unu din ăla, să fie cu supradoză.
S-a terminat prea repede. Pe 30 seara eram iar în tren, cu şi mai mare stres din cauze de hoţi în Ungaria. Mai tăcuţi. Cam apăsaţi. Gagicul cu 10 eurocenţi în buzunar. Eu cu 1 eurocent. Plus 1 ban găsit în tren. Şi un milion de poveşti şi amintiri, şi regrete "la noi de ce nu se poate?"
Am ajuns pe 31 pe la ora 3 după-amiază. Obosiţi, zgribuliţi, murdari şi sictiriţi. Dar fără incidente. Vorba naşului: "n-or fi şi azi hoţi, or sărbători şi ei revelionul".
După reîntregirea familiei şi trei sarmale, ne-am spălat, ne-am primenit, ne-am îmbrăcat frumos (sau cel puţin colorat) şi ne-am înfiinţat la Alina şi Pedro. În 10 minute eu deja cântam şi râdeam foarte tare (tot acasă e frumos să te îmbeţi, nu?). La 12 ne-am pupat cu drag şi spor, am băgat şampanie şi tort. Am aprins artificii şi ne-am hlizit la lumini pe cer. S-a mai terminat un an. Ba nu, a început unul nou! Hai să trăim cum ne place şi cu cine dorim!

Photo gallery Viena

23 de comentarii:

  1. Ma bucur ca ati ajuns acolo de sarbatori asa cum ti-ai dorit (stii ca eu ti-am zis inca de cand erai supi sa nu iti pierzi speranta)...
    Cred ca a fost superb - si cred ca te invidiez putin :)
    Si acum incep planurile pentru vacanta de vara, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. pt dezzinvoltura si optimismul de care dai dovada o sa te citesc cu mare drag mereu

    iar pt "Hai să trăim cum ne place şi cu cine dorim!" iti trimit o imbratisare calda

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Juliana: sper ca ma invidiezi cu drag :))) Normal, la vara vrem la Barcelona, tot cu mashina :)
    @ Meshuga: sper sa ma tina optimismul si dezinvoltura pana la final, cand o fi el, peste 50-60 de ani :))) Si eu pup cu drag si multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  4. mm..suna a concediu ideal. oricum mult mai bine decat statul in bucatarie printre maioneze frishti si alte marafeturi. Bravo voua ca faceti d'astea...si mai ales bravo tie ca iti incluzi parintii in planuri. e mare lucru ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dush, a fost prima data cand am plecat de acasa de Craciun. Dar nu ne-a parut rau nici o secunda. Ai mei parinti sunt f cool si simpatici :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ca ati ajuns inapoi sanatosi si plini de amintiri :) Sarmalele traditionale se pot consuma oricand la noi :)
    Pe cand niste sarbatori de Craciun intr-o tara calda?
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  7. Romanul stie sa traiasca si sa se bucure de orice loc, mai ales de sarbatori. Frumos! La multi ani si un an cu si mai multe locuri vizitate, ca sunt o groaza.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mimi: adevarul e ca imi doresc un cocktail de fructe de mare de Craciun, pe o plaja pustie cu nisip auriu si ape albastre :))
    @Clau: multumesc! Da, am o groaza de locuri pe lista :D

    RăspundețiȘtergere
  9. fata draga, imi place de voi de lesin! foarte misto si caciulitele tale si cizmele de asemenea. in barcelona o sa simtiti ca e locul vostru, pun pariu. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi pare tare bine ca ai avut o calatorie atat de....implinita. In viitoarea excursie incerci sa mai dai ceva jos din surplusul vienez?
    Welcome back!

    RăspundețiȘtergere
  11. Super postarea ta despre Viena, eu nu prea am amintiri de acolo, a trecut ceva timp de cand am fost ultima oara in Austria, astept cu nerabdare sa mergi si unde imi place mie, adica la Roma si la Paris, chiar merita.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Irinuca: sper sa reusim cu Barcelona, simt si eu ceva anume pt zona aia :)
    @Vio: deja incerc sa dau jos din surplus, sa fiu fotomodel la vara :))
    @Iulia: stii ca pt Roma si Paris trebuie sa fie un moment anume. La mine inca nu ma trage atza f tare, desi imi doresc sa ajung.

    RăspundețiȘtergere
  13. Iti urez maaare succes (stiu din experienta ce inseamna)
    Ai zis tu ca Bucurestiul din pozele postate de mine nu-i chiar asa urat (ba pare chiar frumos, hai, recunoaste) dar nu se compara cu Viena!

    RăspundețiȘtergere
  14. Abia asteptam postarea ta despre Viena!! Minuate amintiri, mai ales in plina Sarbatoare!! Multumim tare mult, dar si pt. poze! Promit sa-ti tirmit si eu ceva cu Viena, care sper sa-ti incante ochisorii ( dar din iunie 2006).

    RăspundețiȘtergere
  15. Vio, dar Viena nu are cel mai lung carnat din lume! Desi ar putea :)))
    Cris, te pup si iti multumesc :) Abia astept si pozele tale!

    RăspundețiȘtergere
  16. io cu mandra am fost de la munchen la salzburg cu trenu' si am dat fix 27 euro pe un bilet dus-intors familial de 5 persoane, cumparat din gara de la automat.
    cu trenu' prin ungaria: nu imi place la vagonul de dormit si nici la cuseta, asa ca am stat intr-un vagon normal. singur pana la viena. n-a venit nimenea la ciordit, dar cred ca mi-ar fi placut :-)
    kapk

    RăspundețiȘtergere
  17. Pupez Kapacul! Long time no see :) Noi si la ghisheu si la automat tot 62 de euro dus-intors de om aveam de dat :)) Cu hoti, fara hoti, mi s-a taiat de tot de tren :)

    RăspundețiȘtergere
  18. poop si eu. nu am scris ca mi-a taiat o doctorita dragutza cotul drept si mi-a dat cu ghips
    mie imi place tare cu trenul desi nu am fost decat o data dus intors la munchen. cu masina sau avionul e boring. asa, am putut socializa si eu cu niste traficanti, betivani, alea-alea... super!
    noi nu am fost de sarbatori, probabil de aici si pretul redus. plus ca era, cred, o oferta de uichend. ca io cu germana> wolkswagen izbintinzid

    RăspundețiȘtergere
  19. Kapak, cum adica ţi-a tăiat cotul????? Groaznic! Sper că eşti bine acum. Pup

    RăspundețiȘtergere
  20. prietena mea a patit-o in trenul spre ungaria. in cursul zilei s-a trezit cu un ditamai barbatul in cuseta umbland prin rucsacul ei.

    miha

    RăspundețiȘtergere
  21. a, nici o problema, o operatie de rutina, ceva cam ca schimbatul uleiului si a filtrelor. acum sunt cu 10% mai rapid cu mana dreapta :-)
    kapak

    RăspundețiȘtergere
  22. Desi tu esti stangaci, kapak, nu-i asa? :)) Pupam sa treaca buba :)
    @Miha: n-as pleca singura pe trenul ala nici sa depinda viata mea de asta :D

    RăspundețiȘtergere
  23. sunt foarte stangaci, cateodata :-)
    vorba lu' comisarul moldovan: un fleac, m-au ciuruit

    RăspundețiȘtergere