"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 28 ianuarie 2009

Fericirea mea concentrată

Am avut întotdeauna o viaţă frumoasă şi plină, pentru îmi place să mă bucur de orice şi lucrurile mici mă pot face fericită. Am în jur oameni cu care mă simt bine, la care ţin şi pe care îi iubesc. Pe cei care îmi fac rău sau mă deranjează am învăţat să-i ocolesc şi chiar elimin din viaţa mea, în ciuda derapajelor pe care nu le pot tot timpul controla. De doi ani de zile, existenţa mea s-a îmbogăţit considerabil, iar momentele de fericire sunt mult mai dese.

Pe 24 ianuarie 2007, pe la prânz, am primit un sms: Gata, Smaranda s-a născut. E drăguţă, grăsuţă şi gălăgioasă. Era de la Cati, cumnata mea şi mama ei. Trei zile mai târziu, o cunoşteam pe nepoata şi viitoarea mea fină. În ziua aia nu mă simţeam bine, dar când am luat-o în braţe, am simţit că explodez de fericire. Şi mi-a trecut tot răul. Atât de mică, de haioasă şi de perfectă. Cu ochi mici de chinezoaică. Mi s-a lipit de suflet imediat. Şi iremediabil. Nu a trezit în mine idei de genul "vai, trebuie să-mi fac şi eu unul acum". De altfel, întrebarea "dar tu când?" a devenit deja uşor iritantă şi o consider o intruziune brutală în intimitatea mea. Când şi dacă, este strict problema mea. De copilul acesta m-am îndrăgostit pur şi simplu. Fără să mă gândesc de ce şi cum.

În scurt timp, toată lumea a început să-i spună Mara. Am botezat-o într-o zi superbă de mai. Până la cristelniţă, a fost cuminte. După aia, descurcă-te, Lio, cu zuzuca! Până a terminat popa slujba, n-a mai tăcut. Şi mi se zbătea ca peştele în braţe. Recunosc, atunci am avut cele mai mari emoţii. Dar şi cea mai mare împlinire sufletească şi spirituală. E greu de descris, dar e mare lucru să te simţi naşul unui copil.

Pe zi ce trece, creşte ca aluatul bine dospit. Pe la 5-6 luni arăta ca un băieţel, botoasă şi grăsuţă, cu un ciuf de punkistă. Când am auzit-o prima dată râzând, cu hohote, nu doar aşa, un gângurit, am simţit că mă sufoc de uimire şi încântare. Nu cred că există în lumea asta sunet mai frumos şi mai plin de viaţă ca râsul unui copil. Nu ştiu dacă se practică deja, dar eu aş face terapie cu râsete de copii.
De când am luat-o prima dată în braţe, am dansat împreună. Şi dacă e ceva ce să simplifice la câteva cuvinte relaţia noastră, ar fi râsul şi dansul. Are gagica un ritm incredibil! Paşi bine dozaţi la pop, dat din fund la Ternipe, dat din cap pe rock, piruete pe vals. Încă puţin şi o dăm la şcoala de dans. Bunele maniere le învaţă ea singură. De la mătuşă-sa :)

La mutră nu prea semănăm. Dar nu pot să mă abţin să nu mă umflu în pene şi să fiu foarte mândră când îmi spune maică-mea "face numai prostii şi când o văd am deja-vu-uri cu tine!". Sau când îl disperă pe frate-meu cu căpoşenia şi NU-urile ei de spune "parcă numai Lia te-a făcut!" Sunt încântată nu din orgoliu, ci pentru că sunt convinsă că personalitatea puternică, curiozitatea, vivacitatea şi chiar încăpăţânarea (care nu vin din răsfăţ, ci de la sine) de copil o vor ajuta să devină un om cu convingeri proprii, personalitate, independenţă. Şi asta nu are cum să fie rău.

De vreo două ori i-am schimbat pampers-ul. Recunosc, nu a fost vreo plăcere. Dar la baie e o nebunie. Ieşim ude din cap până în picioare (deşi eu îmbrăcată), e bătaie pe uscătorul de păr, e joacă şi chiţăială. Dar momentul meu preferat cu ea, în afară de dans, este somnul de după-amiază. Iar îmi creşte sufletul când mă alege pe mine partener de nani. Ea bea lapte, se frichineşte, până la urmă adomim lemn. Şi ne trezim în cele mai ciudate şi strâmbe poziţii. Cu picioarele descoperite. Boală de familie.

Sâmbăta trecută am sărbătorit-o de 2 ani. S-a făcut fetiţă. Îi plac rochiţele şi se maimuţăreşte în oglindă. S-a jucat cu toţi copiii şi cu toţii s-au distrat de minune. Noi ăştia mari pe lângă ei. Bucurie, relaxare în ciuda alergăturii după ei, uitat de toate. Fericire concentrată.

Abia o aştept să mai crească. Să mergem împreună la cumpărat prostii. La mâncat îngheţată pe ascuns. De va fi să am şi eu copiii mei sau vor mai apărea laţi nepoţi, sunt convinsă că îi voi adora, pe fiecare în parte. Dar în sufletul meu şi parte din mine, Mara e şi va rămâne prima imensă iubire.


Photo gallery Mara si Lia

23 de comentarii:

  1. frumoase pozele cu Mara,si mie ca privitor imi transmit o nstare de liniste si bucurie, esti norocoasa cu asa comoara

    sa fie sanatoasa

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos copil :) si ce de schimbari de culori si lungimi in doi ani de zile la tine :P

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Mi-ai facut o bucurie cu post-ul asta! Foarte frumoase fotografiile si stiu (din experienta)ca toti copiii sunt de o mie de ori mai frumosi in realitate decat in poze!

    P.S. Stii ca noi doua semanam destul de bine fizic? A, nu sa nu ma-ntelegi gresit, doar eu sunt vaca. In rest tunsoarea, rosul din par, etc... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. dupa cum ii stiu eu pe cristi si pe cati nu stiu de unde putea sa ia nebunia... poate chiar numai de la tine. ma bucur ca va merge bine si ca aveti liniste sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  5. Poetule, mulţumesc din suflet şi mă bucur că transmite zâmbete şi doar prin imagine :)

    Dush, frumuseţea e în neam :)))) Şi modestia :D Aaa, păi, dacă vulpea nu-şi schimbă năravul, măcar blana :)) O să pun curând poze şi cu mine cu schimbările de păr, de-a lungul timpului :D

    Vaca verde, mă bucur enorm de bucuria provocată :) Adevărul e că toată viaţa aia din cărniţa de copil nu poate fi uşor transmisă în poze :) Cât despre asemănarea noastră, am văzut că eşti o margaretă! Eu ador văcuţele şi oiţele, aşa că eşti pe listă :) Mâine mă întorc şi eu la roşcat. Că blondul e o stare de spirit, dar roşcatul e din suflet :D

    Heeei, cine oi fi tu vechi prieten? Mare dreptate ai, oricum :))) Să dea Dumnezeu să fie bine în continuare, că tare sunt preţioase momentele astea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. La multi ani cu intarziere :)24 ianuarie e si pentru mine o data speciala:)
    M-am uitat de cate tri ori la fiecare poza...Are ceva din Cristi, din Cati dar si din tine :)
    Eu ii doresc fratiori,surioare si verisori :)
    In rest le va avea pe toate, sunt sigura :)

    RăspundețiȘtergere
  7. La Multi Ani Marei! Mie imi place numele asta pe care i l-ati ales :) Si mi se pare ca seamana destul de mult cu tine, mai ales la ochii de chinezoaica ;)
    a, da, si inca ceva: iti sta super cu un bebe in brate ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumesc de urări, o să-i transmit :) Că am uitat să vă spun că de câteva săptămâni şi-a dat bine de tot drumul la cuvinte şi vorbim şi la telefon :D Şi pare să ne moştenească la debit verbal pe mine şi pe mama. Ceea ce e înspăimântător! :))))
    Maria, dacă te uiţi la fotografia cu Cati, vei vedea că de la ea are ochii de chinezoaică :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Am observat ca oamenii care iubesc copiii si nu au se amorezeaza de nepoti, asa ca ar trebui sa treci la fapte la un moment dat, se pare ca ai stofa de mama:)

    Am remarcat maieutul violet si fusta, a propos de vestile tale de schimbare de stil. Iti stau foooooarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  10. Inca o data sa-ti traiasca nepotica asta scumpica si sa va aduca mereu multe bucurii si veselie in suflete!!
    Aratati toate foaaaarte bine!! M-a incantat postul acesta, mi-a mers la suflet (de fapt ca si toate celelalte!)!
    Sa fiti iubiti si fericiti!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. tigane, da-ne si noua link la blogul tau :P
    si sa-ti traiasca Lara, e scumpa foc! (paranteza: oare iti seamana?)

    RăspundețiȘtergere
  12. Anto, garantez că o voi iubi la fel de mult şi când şi dacă voi avea copilul meu :) "Stofă de mamă" probabil că am şi pentru că mi s-au părut întotdeauna extraordinari copiii, poţi învăţa enorm de la ei. În plus, i-am considerat întotdeauna "egalii" mei, nu bibelouri, nu "mici şi proşti", nu m-am pus la minte alor (cum mă isterizează adulţii "superiori" când spun asta), ci le-am vorbit şi i-am tratat normal şi firesc. Cât despre maieuţ, am roşit cochet, să ştii :p

    Oana, mulţumesc din suflet! La fel! Abia aştept să se cunoască piticele :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Neamţule, am amuţit de uimire! Îţi mulţumesc şi mă bucur peste măsură că am reuşit să te fac să îţi descoperi cea mai frumoasă şi intimă bucată de suflet :) Să vă trăiască Lara şi voi alături de ea şi să fiţi fericiţi!
    Apropo, spune-i tinerei şi frumoasei (are nişte ochi superbi şi foarte vii) tale nefeste, că are un soţ tare frumuşel :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Hmmm, Ţigane, am stat eu mai bine şi m-am gândit (cu ajutorul Mariei, trebe să recunosc, deh, ea ăncă te aşteaptă pe calul alb), nu cumva în poză e fiul tău cu nevasta lui şi nepoata ta? :D Şi în cazul ăsta, în speranţa că îţi moşteneşte genele (că de ochi verzi e clar), eşti foarte mişto! :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma scuzati ca intervin, dar eu sunt deja "luata" :P Tigane, too late my dear, cu tot cu ochii tai cei verzi si sexy ;) (vezi, a scapat nefasta de o belea)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mario, n-am blog ca sunt un ciine bagabond ce hoinaresc printre coclauri, printre dame si apasi la un loc cu alti pungasi.

    Lio, din ciclu tot tiganu isi lauda ciocanu, sunt tare mindru de fi-miu, si-a laut doctoratu de curind in aviatie ca ta-su, are un job f. bun, vorbeste 4 limbi, nu-ti spun cit m-au costat anii de studii prin USA si Franta, cinta bine la chitara si pian. Si de nora-mea sunt mindru, parca am povestit ceva cindva de ia.
    P.S Lara in momentu pozei avea frumoasa virsta de 7 ore.
    PPS Fi-miu e dragut desi are nasu cam borcanat, sa ma vezi insa pa mine... nu stiu cum sa-ti trimit o pozna, nu stiu daca vrei sa-ti bagi adresa de E-mail p-aici!

    RăspundețiȘtergere
  17. Neamţule, ca de obicei, Maria are dreptate :))) Am uitat să-mi pun adresa de mail la profil, o voi face. Până atunci lia_stoica@yahoo.com Cu încredere :D
    Frumoasă familie, oricum :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Tigane, eu cred ca a meritat baiatul toti banii ;)

    RăspundețiȘtergere
  19. Of, mi s-a facut un dor de nepotica mea, cum nu-ti inchipui... Nu seamana deloc cu Mara voastra (sa va traiasca si sa va bucure) dar seamana putin cu mine cand eram mica (cam timida si impiedecata, dar ahtiata dupa citit). Si sa stii ca zic si eu despre una din fetele mele (uneori cam cu naduf: parca te-a facut matusa ta (de fapt seamana si cu una din matusile mele).
    Cred ca ai sa fii o mama extraordinara, se vede ca-ti plac copiii.
    Neamtule, sa traiasca familia ta,ca tare-s frumosi cu totii! Doctor in aviatie zici? Ca si jumatatea mea.
    Lia, am profitat de ocazie si te-am trecut la Adress book pe OE (just in case), sper ca nu te superi.

    RăspundețiȘtergere
  20. Vio, să-ţi trăiască! :) F bine că m-ai pus în address book, dacă îmi dai mail, să ştii că o să-ţi trimit pisici nebune şi caţei simpatici :)))

    RăspundețiȘtergere
  21. dragutica, abia azi si eu pe-aici pentru ca ieri citindu-ti textul am lacrimat...
    te felicit pentru privirea radiind de iubire si fericire pe care o ai in fiecare din pozele pe care ni le-ai dezvaluit...
    sper sa iti semene in primul rand la putere si optimism (de aici, inca incerc sa invat si eu pe furate :D)
    la multi ani! (cu intarziere pt Mara si in avans pt tine)

    RăspundețiȘtergere
  22. sa va traiasca si voua..sa fie fericita si norocoasa... numai de bine sa auzim

    RăspundețiȘtergere