"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 19 ianuarie 2009

Mă transform!

După cum bine vă spuneam zilele trecute, am fost întotdeauna o fată băieţoasă. Şi o adolescentă băieţoasă. Şi o femeie băieţoasă. Să ne înţelegem. Nu masculină. Ci doar băieţoasă şi prinţesă. Cu dulapul bine ticsit de blugi şi tricouri. Hanorace şi bermude. Plus ghete şi başcheţi. Bocanci şi tenişi. Spre marea durere a mamei mele. Care făcuse o fată ca să aibă o păpuşă. Care încerca, de ziua mea, de Crăciun, să îmi bage sub nas câte o fustă. Câte un puloveraş. Pastel. Eu nimic. După perioada rock de negru asortat la negru, am început să las de la mine. Şi am descoperit culoarea. Un kaki, un albastru, ba chiar am făcut o pasiune pentru portocaliu. În rest, un pic de gel, o cremă de faţă, câţiva cercei foarte simpli pentru cele 4 găuri din urechi. Şi multe şosete. Că am pasiune. În plus, mai locuiesc şi cu piticii ăia care îmi joacă feste. Deci, am nevoie de mulţi ciorapi. Câteva pulovere, două fulare şi zeci de căciuli. Un rucsac şi o geantă de piele gen poştaş. Lucrurile erau foarte simple. Pentru mine, ideea de ieşit la cumpărături însemna să mă văd cu Iulia, să mâncăm ceva, după care să-i spun dacă îi vine bine aia sau cealaltă. Dădeam cele mai bune sfaturi.
Acum vreo doi ani, s-a întâmplat neîntâmplatul. Cu Iulia şi Maggie alături, am încercat şi cumpărat primul meu gloss. Cu gust de căpşuni. Maggie, regina gloss-ului şi a rozului, a lăcrimat de emoţie. Dar m-am dat de două trei ori, l-am mâncat în trei secunde şi cam atât. A urmat în curând un maieu roz prăfuit. Care se asorta la nişte bermude lălâi. Deci, aveam o scuză. Dar deja simţeam că se întâmplă ceva cu mine.
Astă vară, am investit masiv în multe fuste. Toate de in, comode, nimic spectaculos. Dar tot atunci am făcut mare caz de nişte sandale găsite pe net, în State. Şi m-am dat de trei ori peste cap până am reuşit să mi le iau. Alea cu platformă au fost repede acceptate. "Dar alea elegante cu toc şi fundiţă???" "E, să le am şi eu în casă, în caz de vreo nuntă, un botez, o cumetrie".
De astă toamnă, mi-am descoperit un obicei dubios. Asortatul cerceilor la restul hainelor! Hmmmm. Punctul culminant s-a petrecut la Viena, de Crăciun. Când, la întrebarea gagicului "ce-ai vrea să-ţi mai iei?" am răspuns fără să clipesc: o fustă! Şi mi-am luat. M-a prins şi Anul Nou în ea! Şi de aici începutul sfârşitului. Trei zile mai târziu, Iulia mă întreabă la rândul ei "ce-ai vrea să-ţi iau cadou de Moş întârziat?" Ca o posedată am spus: o fustă! Şi mi-a luat. Şi ce-am făcut cu ea? Am insistat să o pun pe mine când afară erau -11 grade. Şi la complimentele primite la servici am clipocit. Şi mi-a plăcut.
Săptămâna trecută, shopping cu Iulia. Ca să-şi caute ea cizme. Nici nu am intrat bine în Plazza şi i-am spus că îmi trebuie neapărat un pulover mov. MOV! "Nu din ăla tern, vreau mai viu". Biata de ea, se uita şi nu înţelegea nimic. Eu, drogată, n-am fost capabilă să-mi îndeplinesc obligaţiile obişnuite. De a-i spune ei dacă cizmele alea sunt frumoase sau nu. Dacă alea sunt prea scumpe şi nu merită. Nu. Am umblat hăbăucă, am probat ca o nebună. Şi am plecat acasă cu o cămaşă lila. Cu o bluză mov. Cu două maieuţe cu danteluţă. Şi cu un pulover roz. Asta după ce, cu greu, draga mea Iulia, abia m-a ţinut să nu-mi iau nişte mărgele. La despărţire, nu i-am spus că mă duc să citesc, să ascult muzică sau să mă scarpin ... în cap. "Mă duc să-mi fac ordine în farduri şi cosmetice, că nici nu mai ştiu ce am".
Sunt paralizată de spaimă. Pe bune. Dacă următorul pas va fi să-mi caut turbată pantofi cu toc? Deşi îţi rup picioarele şi te chinuie şi în timp îţi bulesc colana? Şi dacă de la banala fustă de in o să încep să caut fuste şi rochiţe de mătase, vaporoase, cu danteluri? De la ce mi s-or întâmpla toate astea? De la mâncarea cu E-uri? De la salata cu nitraţi? De la poluarea din trafic? Şi dacă de la haine roz şi cu sclipiciuri o să mă transform şi înăuntru? Şi o să plâng aiurea. Şi o să fac crize de personalitate din nimic. Şi o să mă apuce gelozelile fără motiv? Dacă nu o să mai fiu capabilă să schimb priza sau becul ars? Dacă mă transform în muiere???
Am fost aseara cu gagicul să mâncăm. Să umblăm. Ca să-mi dovedesc că nu s-a schimbat nimic, că nu am păţit nimic, mi-am cumpărat o căciuliţă. De la magazinul de bărbaţi. Şi am mâncat paste cu sos mult. Nu doar o salată. Şi mi-am spus că toate întâmplate au fost doar un accident. Şi m-am culcat liniştită. Zâmbind băieţeşte.
M-am trezit la servici (pentru că abia atunci reuşesc să mă trezesc de-adevăratelea, nu când sună ceasul, nu după ce mă spăl pe faţă, nu când pun haine pe mine, nu după ce conduc juma de oră) cu o colegă spunându-mi drăgălaş: "Ce drăguţ e puloverul tău roz! Şi ce frumos te-ai asortat cu cerceii cu fluturaşi!"

24 de comentarii:

  1. Ah daaa, de-abia astept sa mergem intr-un quest dificil pentru gasirea celor mai frumoase rochite roz sau turcoaz si a unor sandalutze cu toc de 10 care distrug picioarele si gadila ego-ul!!
    Ps. Si nu uita vorba lui Maggie, rozul este o stare de spirit!

    RăspundețiȘtergere
  2. O, Doamne, Iulia! Vrei să spui că aş putea ajunge şi eu să mi se facă rău, să-mi cadă glicemia, să mă ia cu leşin dacă nu îmi iau perechea AIA de sandale??? :((( Ce mă fac dacă ajunge movul o stare de fapt??? :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cercei cu fluturashi? M-ai spart!!! Honey, cum pe tine te-a luat nebunia cu fustele, pe mine asta vara m-a luat nebunia cu rochitzele. Si ca si tine nu m-am recunoscut. Dar e atat de frumos ca din cand in cand sa descoperi o noua latura de a ta. Si cum ar zice celebrul tata al prietenei noastre, "numai prostii nu isi schimba ideile". Subscriu la aceasta zicala. p.s.: imi place sa cred ca totul a pornit de la gloss...

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) Da, da, de la gloss-ul ăla pe care încă îl mai am prin casă, aproape plin şi uscat :))) Oare unde sunt vremurile când eu stăteam cu picioarele pe masă şi mă uitam fascinată cum tu te dai cu ruj şi Iulia îşi aranja a mia oară părul? :))) Acum am avea prea multe lucruri în comun ca să ne mai placă compania una alteia :))

    RăspundețiȘtergere
  5. eu m-as ingrijora...daca o sa te apuce pofta de a-ti lasa si parul lung ca sa te coafezi in fiecare zi altfel?agrafe, funde, panglici, bentite. Deja m-as panica...

    RăspundețiȘtergere
  6. Lia, e doar o boala. io pana la 27 de ani n-am purtat fuste. la 27 mi-am luat o fusta creion si doo rochii scurte peste genunchi..pentru mine a fi feminina insemna un maieu ceva mai decoltat...eventual o lenjerie fina cand avea cine s-o dezbrace. cu cosmeticele..is prietena in functie de zile, dar imi place de mine naturala. cu pantofii cu toc am avut intotdeauna un fetish..insa la jeans si pantaloni fluflu de in mergeau bine...asa ca n-ar fi o tragedie. cand observi ca lumea se uita admirativ la tine mai prinzi curaj si mai zici..no si daca as incerca SI asta?

    RăspundețiȘtergere
  7. Si la mine starea "doar pantaloni" s-a schimbat dintr-o data; ceva mai tarziu ca si varsta decat la tine :). Si s-a prins ca o ventuza! Si s-a dezvoltat mai repede decat imi imaginam. Si chiar imi place acum, e fain:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Incep sa ma inspaimant :( .... oare imi vine si mie vremea de fustite si bluzite??? Si sa las io bunatate de bocanci deoparte??? si sa uit de imbracatul ca la armata in 3 minute? Imi e imposibil sa cred asa ceva ... Io ma rog sa-ti treaca sa stii :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Hihihihi, fetelor, nici nu ştiu dacă îmi spuneţi de bine sau de fapt îmi spuneţi "hehe, eşti mâncată!"
    Karma, deşi nu depăşeşte vreodată 3 cm părul meu, AM deja agrafe şi bentiţe :))) Sper totuşi ca măcar la funde să nu ajung niciodată :D Asta cu pierdutul timpului cu îmbrăcatul şi minunatul în oglindă mă face foarte tare să strâmb din nas.

    Dush, ideea de feminitate e atât de subiectivă! Am cunoscut bărbaţi în ochii cărora tocmai părul f scurt mă făcea feminină, aşa că ...

    Thea, hmmm, tocmai ideea asta de "dezvoltat" mă sperie pe mine :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. Think pink!
    Cred ca baiatul din tine este in limba dupa pasarica cu camasha mov,fusta si tocuri. Ar flirta nitel, ar studia-o...din talpi in crestet :)
    Eu un am ajuns sa cred ca acest tic roz,mov,glossy, vine odata cu schimbarea culorii parului...
    Am motive intemeiate :)

    RăspundețiȘtergere
  11. :))) Ideea de iubire şi pasiune între personalităţile mele multiple nu ar fi ceva nou, că doar eu sunt îndrăgostită de mine însămi de când mă ştiu. Că dacă nu eu, atunci cine? :))) Dar aia cu schimbatul culorii părului nu ştiu ce să zic, eu îl schimb o dată la 6-7 luni, blondă am mai fost, dar abia în ultimul an m-a apucat nebunia asta :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Liutza scumpa si draga...eu clipesc des de una singura citind ce ai scris... Recunosc, cand m-am gandit la ce cercei ti s-ar potrivi..am ezitat putin ..dar fluturasii s-au dovedit o alegere foarte buna! Creste inima in mine cand te vad asa... usor pisi! Nu mult pisi, ca nu ti s-ar potrivi. Draga mea vulpita pisi, ma ofer oricand, daca vei simti nevoia, sa iti ofer sfaturi in asortatul margelelor cu cerceii si pantofii...:) te imbratisez cu drag! Clau

    RăspundețiȘtergere
  13. recunosc pe deplin boala, doar ca eu ma impac foarte bine cu ea, suntem prietene la catarama...
    la mine a inceput acum doi ani... intai cu niste fard si rimmel, cat sa isi puna intrebari colegii... apoi cu fuste colorate pe "motiv" de vara... apoi fuste cat mai scurte, indiferent de anotimp, aproape cat sa faca mama apoplexie, ea care nu ma mai vazuse in fusta de vreo sapte ani...
    iar acum, mers la munca - cu metrou, cu toata nebunia - in ghete cu toc (merg si la blugi)...
    eu sunt ingrijorata ca nu gasesc o fusta pe care sa o iau la munca, cu cizmulitele mele cu toc :)
    si, da, nu ma interb ce am, chiar ma bucur... dar sa zicem ca eu am o scuza, acum doi ani am reinviat ...
    si, sincer, imi place noua "eu" in noua mea viata :)

    RăspundețiȘtergere
  14. eu vreau poze cu noile achizitii! si preturi, daca se poate. iar daca nu cer prea mult.. si magazinul din care le-ai luat. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Fetelor, mă speriaţi cu entuziasmul vostru!!! :))) Clau, Vulpiţă pisi nu sună aşa rău :)))
    Irina, nu am atâta memorie la aparat pt câte prostii mi-am luat :))) Unele de la Viena (de la Zara), altele de aici de la Castro, Promod, Mango şi Pull and Bear. All on sales! Măcar atât :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Sindromul "Madame Bovary"?!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cind eram tinar nu ma uitam niciodata in oglinda, dimineata n-aveam timp si oricum aveam ochii mei frumosi inchisi, de barbierit ma barbieram din an in paste mai ales seara ca cica tinerii se barbieresc seara iar batrinii dimineata. Daca din intimplare ma vedeam totusi intro vitrina ma uitam in spate ca nu ma recunosteam.

    Nu am stiut niciodata cu ce ma-mbrac, m-a imbracat ori mama ori nefasta.

    De cind am imbatrinit insa nu ma uit nici atit in oglinda, ca ma sperii cind imi vad ochii mei verzi bulbucati, citeva riduri si par pa nas. In schimb a inceput sa-mi placa masini misto, chiar am vindut una care nu era deloc rea ca sa ma dau mare cu una si mai si mai.

    Deci draga Lia io cred ca ai inceput sa-mbatrineti, stiu ca nu e o concluzie logica da asta ie!

    RăspundețiȘtergere
  18. :))) Ţigane, şi o să ajung la menopauză îmbrăcată în capot roz sau în dupies de la Apaca? :)))

    RăspundețiȘtergere
  19. Mishto! Chiar azi mi-am achizitionat cu o febra nebuna pt. asemenea gablonzuri (chiar daca imi plac doar cateva luni), tot de la sales, una bucata inel cu zorzon, una bugata bratarica si 2 bucati cercei atarnatori! M-am mirat si io de mine, caci nu m-am prea recunoscut. Asa ca unii cu fustele, altii cu zorzoanele! Sanatosi sa fim! Eu ma transform tot timpul. O fi de bine, o fi de rau?...But don't think pink!!

    RăspundețiȘtergere
  20. m-am regasit total in ceea ce ai scris... in prima parte! :)) si cate nu mi-am auzit si eu, cate predici despre "feminitate", de la asa-zise prietene (eu, in plus, nu numai ca nu suportam feminitatea "pe mine", dar nici la altele, deci umblam numai cu baieti) si mai ales de la mama, care plangea cand ii refuzam politicos cate un maieuas mov cu paiete si-i recomandam sa-l poarte dumneaei... ;))

    RăspundețiȘtergere
  21. la mine insa totul a inceput cu schimbarea culorii parului. am fost bruneta din primul moment in care am descoperit vopseaua de par, adica de la vreo 12-13 ani. recent am decis sa vad cum as fi altfel (nici macar eu nu-mi aminteam cum arat cu alta culoare). si m-am facut blonda (peste care pun fel de fel de nuantatoare: roz, albastru, verde, etc). si mi-am taiat parul (era ff lung, pana pe coapse imi ajungea)... dar la faza de fluturasi nu am ajuns inca... desi la mama ii dau lacrimile de emotie cand vede ca accept sa imi cumpere cate o rochita animal-print.

    RăspundețiȘtergere
  22. si nu stiu din ce motiv, accept rozul. incerc sa il vad ca fiind o combinatie placuta a spectrului de lumina si sa il indepartez de conotatii. dintotdeauna mi-a placut cum imi sade cu cate un trico lung si stramt, roz... acuma mi se asorteaza si cu parul :)) dar movul e de neconceput pentru mine... inca =))

    RăspundețiȘtergere
  23. :D mai vorbim cand o sa ai telefonul roz, cum e al meu

    RăspundețiȘtergere