"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 26 februarie 2009

Azi am urlat de neputinţă

Dacă v-ar întreba cineva, aiurea, "cum scrie Lia?", cel mai probabil aţi spune "cu umor", nu? Mai bun, mai subtil, mai slăbuţ, mai mârlănesc. Dar cu ceva umor. Zilele trecute Antoaneta mi-a făcut cinstea de a mă pune într-un fel de listă de bloguri de "oameni revoltaţi, care fac haz de necaz" şi i-am spus ieri, cu toată sinceritatea, că eu "mă folosesc de umor, pentru că eu cred că după moartea speranţei, măcar umorul să mai rămână. Eu am, totuşi, şi speranţă şi optimism. VREAU să cred în lucrurile bune de aici, care se întâmplă, în ciuda faptului că audienţă fac tragediile şi prostul-gust". Azi îmi retrag ce-am spus. Pentru că azi mi s-a întâmplat o mică tragedie. Cel mai probabil, e ceva de moment, dar azi şi acum o simt din plin. Mi-a murit umorul.
Tocmai azi, când am primit lecţii despre sacralitatea României, a limbii române, despre valori, frumos şi sublim, despre neam şi frumuseţea noastră interioară...

O zi ca oricare alta. Frig, trafic, ceva nervi, birou prăfuit, mici istericale inerente, râs strident. Am ieşit să-mi iau ceva de mâncare. În magazin, o fetiţă drăgălaşă, maxim 3 ani, punea mâna pe diverse. Fără să dărâme nimic. Până a smucit-o mă-sa de am crezut că-i rupe mâna. O femeie i-a atras atenţia, că e mică, nu ştie. "Mă înveţi tu, cucoană, cum să-mi cresc copilul? Ştiu eu mai bine". Tot ce am văzut în ochii fetiţei a fost frica.
Am traversat pe cea mai mare trecere de pietoni din Bucureşti, aia de la Victoriei. Eram 4 oameni. Maşinile de pe primele 2 benzi au oprit. De pe a treia era să o zboare pe una din fete o maşină mare, de teren. Pentru o fracţiune de secundă, m-am gândit că nu o fi văzut omul, nu o fi putut frâna. Până a zburat pe lângă noi şi a doua maşină. Şi a treia. Tot ce am văzut pe chipul fetei şi al celorlalţi a fost groaza.
Am ajuns într-o zonă centrală, pe la Titulescu, unde nu mai există chioşcuri. Vroiam să-mi iau ţigări. M-am dus la Mega Image, magazin mare, luminat, cu oameni în costume şi blănuri la cozi. 6 case. Ca să ajungi la o coadă, trebuie ocolit tot magazinul. Aveam două sacoşe mari în mâini. Senină şi imbecilă, m-am dus la prima casă, i-am zâmbit domnului de la coadă: Vă rog frumos, îmi permiteţi să iau şi eu un pachet de ţigări, să nu mai ocolesc tot magazinul? "Mă grăbesc". La a doua casă, acelaşi zâmbet, aceiaşi rugăminte. "Îmi pare rău, mă grăbesc". La a treia casă, cucoana nici nu m-a lăsat să-mi termin fraza: "Şi eu mă grăbesc!" Povestea Confruntădurerea aici despre mugetul unui neamţ, la metrou. Şi cum nimeni nu a schiţat un gest. Am comentat cu toţii, ce-am fi făcut, cât am fi aplaudat asemenea gest. Între casa 3 şi 4 am lăsat sacoşele jos. Şi am urlat: CE FEL DE OAMENI SUNTEŢI? O secundă de tăcere, câteva priviri nedumerite. Şi un băiat de la casa 5, cu un telefon la ureche, care mi-a făcut semn din cap să mă duc acolo. Dacă aş mai fi avut vreun dram de raţiune, nu aş fi făcut-o. Dar m-am dus. Am spus ce vreau, am dat banii, mi s-a dat pachetul şi restul. Tot ce mai puteam face era să număr în cap. 15 secunde. Atât a durat totul. N-am mai auzit nimic. S-a lăsat o linişte cumplită. În ciuda maşinilor, a claxoanelor, a câinilor, a oamenilor. N-am mai văzut nimic. În ciuda noroaielor, a gropilor, a îmbulzelii. Am mers mult până la maşina mea. Urlând în mine în continuu. Până am răguşit şi a rămas doar un scâncet. Cu capul pe volan, am plâns cele mai amare lacrimi. M-am uitat în oglindă şi tot ce am putut să văd a fost un om bătrân, gol şi neputincios. Nici măcar de mine, cu rimel şi muci şi lacrimi pe toată faţa nu am mai putut râde. Nici măcar mie nu am mai fost capabilă să-mi spun o glumă proastă şi o vorbă bună. Nici măcar n-am mai putut înjura. Pentru că nu ştiam pe cine.
În seara asta nu am putut să o sun pe mama, ca în fiecare seară. Pentru că am simţit că nu pot să-i spun, nici măcar mimat, că sunt bine. Şi nu aş fi ştiut să-i spun de ce sunt în genunchi, neputincioasă. Aş fi vrut să-mi spună ea că va fi bine, să vorbesc cu Iulia despre haine şi pantofi, aş fi vrut să ascult muzică de la Anto şi de la Oana, aş fi vrut să mă strângă Viorica în braţe, să râd cu Varanus şi Marele Han şi Rhodi şi Dush spunând bancuri, aş fi vrut să fac amor cu gagicul meu. Dar ştiu că mamei i-aş fi spus că m-am săturat de atâta bine, că gura mi-ar fi fost mută şi urechile surde, că braţele mi-ar fi stat inerte pe lângă corp, că nu aş fi înţeles poanta, că aş fi fost frigidă.
Azi îmi este total scârbă că sunt bucureşteancă şi româncă. Pentru că azi nu am mai putut. Şi azi mi-a murit umorul. Şi am urlat neputincioasă. Râdeţi voi de mine şi de dramoleta mea. Că promit că de mâine o să râd şi eu cu voi.

38 de comentarii:

  1. Nu ti-a murit umorul.a intrat,poate,intr-o scurta coma posttraumatica...
    Asta e,mai sunt si zile de-astea in care toate merg cu susu-n jos,in care energiile pozitive tind la zero ,iar agresiunea tzoparlanismului tinde la infinit :(.
    Important ramane faptul ca "mă folosesc de umor, pentru că eu cred că după moartea speranţei, măcar umorul să mai rămână. Eu am, totuşi, şi speranţă şi optimism. VREAU să cred în lucrurile bune de aici, care se întâmplă, în ciuda faptului că audienţă fac tragediile şi prostul-gust"...
    In felul asta,speranta nu va muri NICIODATA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nero, aşa mă amăgesc şi eu :) Uite, deja zâmbesc măcar în emoticoane. Ştii ce m-a dărâmat complet? Întrebarea: cât de mult te pot întârzia 15 secunde???

    RăspundețiȘtergere
  3. Cineva mi-a spus ... ieri - cate dimineti, atatea vieti. Gata, deja a inceput o noua viata ! Razi, Lia ! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Rad tot ce pot, FYT! :))) Asta nu-i bătaie, ăsta e pupat pe creştet! :p

    RăspundețiȘtergere
  5. of, draga de tine... ai nerv si umor si scrii bestial chiar si asa, amarita, sa stii. n-am ris, ce-i drept, de data asta, cum faceam la alte texte. m-a apucat un soi de intzepenela de la-nceput, ca am simtit cit esti de prapadita asta seara. si sint si-acu' cam muta. da' surda nu sint, si urlu la mine-n cap o incurajare (penibila, stiu) - ca o sa fie mai bine, poate m-auzi si zimbesti cu emoticoane, ce zici?:)))))
    auzi, da' de ce nu i-ai intrebat ce zodie sint? Poate va-mprieteneati... ha ha ha ha ha iarta-ma, da' asta e poporu', da-i naibii, vrei sa-ti pocneasca inima? pentru ce, iubita mea? ia hai baga mare un smiley aicea, ca cere publicu':))))

    RăspundețiȘtergere
  6. @LiaLia: draga mea, am citit acum cateva ore post-ul trecut. Si am laudat in gand talentul tau, puterea ta. Nimic nou. Apoi, acum cateva minute, l-am citit pe asta. Eu nu am voie sa te incurajez in deznadejde pentru ca am inceput sa te cunosc si stiu ca maine vei fi aceeasi fata plina de umor. Si asa trebuie sa fii. Tu te raportezi diferit la realitatea romaneasca si asta ma bucura. Chiar daca te simt foarte aproape atunci cand urli la propriu sau la figurat, nu as vrea sa te incurajez in a-ti mentine urletul. Stiu cum e sa il mentii, sa il duci pana la capat, stiu cum e sa hotarasti sa nu te mai repliezi cu ajutorul umorului, cu ajutorul sperantei. Asa ca, draga mea, nu te transforma in mine, nu accentua starea pe care o ai, lasa-ti mintea sa se refaca asa cum numai ea stie. Imi permit sa te imbratisez de la distanta. Voi privi replierea ta si te voi imbratisa cu aceeasi convingere si cand vei rade.

    RăspundețiȘtergere
  7. Lavinia, zodia porcului nesimţit :))) Ca un copil am plâns, sincer. Dar uite, tot ca unui copil îmi trece. Şi mă bucur de bomboanele de la cei dragi :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur ca am pus si eu umarul la aparitia primului nou zambet!

    RăspundețiȘtergere
  9. @draga mea confruntă durerea :) Să ştii că m-am speriat că poate mă transform în tine :p Nu ştiu dacă din cauză că într-adevăr nu mai am glas la ora asta, dacă sunt de fapt superficială şi alung tot ce-i rău, că doar e aproape weekend, dar a încetat urletul. Am reuşit să ascult şi nişte muzică: Ridi pagliaccio! :) Balsam de suflet. Şi să ştii că la îmbrăţişarea ta, reuşesc să strâng şi eu tare braţele în jur.

    RăspundețiȘtergere
  10. Oameni buni, vă mulţumesc din suflet tuturor! Şi acum ma bag la somn de frumueţe, că mi-e teamă că de la atâtea zâmbete o să fac riduri :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Scoala, gazda, nu dormi, c-Antoaneta nu grãi.

    Tu esti frumoasã pe dinãuntru si cu rimel în muci. Ai cedat nervos, ni se întâmpla tuturor. In loc de Ridi pagliaccio! uite Es preferible reir que llorar, plusvaloarea este data de numele producatorului spectacolului, Valeriu Lazarov,asa vedem noi ce-a facut el in Spania, pe vremea cand noi mancam salam cu soia;) Una rumbita catalana pa' Lia veselia:

    http://www.zappinternet.com/video/GaKtMafPim/Peret-Es-preferible-reir-que-llorar-360-en-torno-a-Peret

    Cica mai bine razi decat plangi, asa trebuie luata viata, sa profiti de momentele bune si mai bine sa uiti de cele rele. Ti l-as traduce pe tot, dar mi-e lene:)

    RăspundețiȘtergere
  12. PS Faptul ca ti s-a dat atentie cand ai tipat arata ca romanii pot fi treziti din toropeala in doua moduri, cu fursecuri si cu urlete. Hai sa propunem o agentie guvernamentala a desteptarii romanilor, tu urli la ei si eu ma intorc si ma apuc de fursecuri, pentru ca fursecul a plecat.

    RăspundețiȘtergere
  13. sa dai click pe link (smileee), da? ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ultima reacţie de revoltă contra nesimţirii, mitocăniei şi prostiei române am avut-o în 1993. Eram 800 de spectatori în sală. Ne frisona pe toţi un recital profund simţit din poezia lui Nichita. Recita chiar Poetul de pe bandă. Era şi un pian pe scenă. Şi nişte femei superbe care-şi fluturau voalurile de pe trupurile ireal de perfecte.
    În spatele meu, trei puştani descopereau conotaţii sexuale în tot ce se-ntîmpla pe scenă şi comentau mîrlăneşte. Se rătăciseră pe-acolo. M-am întors spre ei de cîteva ori cu priviri semnificative. Am pus degetul pe buze şi m-au înjurat. Că şi ei plătiseră bilet. Îmi fierbea sîngele în artere. Le simţeam miştocăreala ca un cui înfipt în ceafă. Tot mai multă lume se uita înspre colţul mîrlanilor, dar nimeni nu îndrăznea să ia atitudine. Mă simţeam din ce în ce mai responsabil. M-am ridicat şi m-am prefăcut c-o iau spre ieşire. În dreptul puştilor, m-am întors brus şi l-am plesnit cît am putut pe primul dintre ei. Palma s-a auzit exact cînd Nichita rostea sacadat "Sol-da-tul măr-şă-lu-ia, măr-şă-lu-ia..." Pe ceilalţi doi i-am prins de urechi, i-am săltat de pe scaune şi i-am tîrît după mine pe hol. Le-a trecut repede surpiza care-i paralizase după gestul meu eroic. S-au smucit şi m-au înconjurat. Trei contra unu. Loveau unde apucau. Din sală se-auzea pianul. Ochelarii mei sfărîmaţi de adidaşii lor cu beculeţe. Hai, bă, gata că vin gaborii, a zis ăl de-l plesnisem. M-au mai înjurat o vreme şi m-au lăsat ghemuit pe marmura albă.
    Femeia de la uşă mă privea cu milă. Mi-a adunat lentilele de pe jos şi mi le-a întins: "Ce derbedei, domnule, ce derbedei..."
    N-am ştiut niciodată cine erau obrăznicăturile alea. Atunci aveau 14-15 ani. Sigur acum conduc maşini bengoase cu care te agresează în trafic. Multiplicaţi în nenumărate exemplare, derbedeii de-atunci sunt cei care ne întunecă viaţa şi ne fac să urlăm în noi.
    Soldatul mărşăluia, mărşăluia,mărşăluia
    pînă cînd
    pînă la genunchi
    piciorul
    i se tocea, i se tocea,
    i se tocea...
    Poemul se cheamă TOCIREA.

    RăspundețiȘtergere
  15. Of, Doamne! Pentru atata lucru te superi? Lasa ca vin eu in Bucuresti si jur ca te las sa-ti iei tigari, cu riscul de a lua eu toate cozile de la capat! :) Eu oricum fac "inconstiente" din astea mai mereu. :)
    Tu sa razi!

    Ada

    RăspundețiȘtergere
  16. Azi e deja maine deci sigur esti vesela :) Si daca tot crezi ca e o tragedie faptul ca esti bucuresteanca si romanca sa stii ca sunt de acord numai cu prima parte :) Stii ca azi e FREEDOM DAY ? :)))

    RăspundețiȘtergere
  17. is trist. blogspotu' ma saboteaza. :)) am dat postati comentariu'...si comentariul meu pixu :))
    Lia draga, la voi acolo se traieste prea repede pentru a mai avea un dram de bun simt. is rare personele care deschid o usa, care stiu sa lase de la ei si care stiu sa iti zambeasca inapoi.cam asta era rezumatul la ce zisesem ;)) tre sa ne acordam timp sa observam tot ce-i frumos si sa ne hranim cu asta pentru a scapa de mitocania din jur :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Trist, f.f.trist, dar f.f.adevarat, as putea spune. Tocmai, eu te admir Lio pentru cat umor si optimism mai ai inca in tine! Acum cand am citit aceste randuri ale tale am simtit asa, ca un fel de nah, uite ca simte pana si Lia tot ce simt eu de atata vreme. Si o neputinta. Si durere. Iar in jurul meu lipsa de bun simt si nepasare, mitocanie si rautate. Nu vreau sa generalizez, dar totusi, te lovesti zi de zi de toate astea cum iesi din casa... Iar Varanus iti multumesc pt. ceea ce ai povestit, caci am intalnit si eu asemenea "cazuri", doar ca fiind femeie nu am putut sa ma pun cu ei, decat sa-i injur in gand. Tot asa, nimeni nu intervenea...Ultima data mi s-a intamplat asa ceva la "fitzele" de la mall-ul Plaza la cinema (f.f.proasta alegere) si m-am jurat ca nu mai calc pe-acolo la vreun film si m-am si tinut de juramant. Prefer sa vad filme bune, pe DVD, acasa. Home cinema.
    Multa blazare, indiferenta si "sa moara si capra vecinului". Totusi, am obervat ca, cel putin in Ardeal, nu este totul atat de urat d.p.d.v. uman, ca la noi in capitala.

    RăspundețiȘtergere
  19. Are dreptate si Anto, romanii pot fi treziti din toropeala as putea spune si cu mici, bere, sarmale, pe langa fursecuri, da!! Si urlete! Bravo Anto, bine zis!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Sper sa te mai binedispuna:
    Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine). In cazul meu, de cand te cunosc, ma simt mult mai
    BINE!
    PROVERBE "ROMANESTI":
    - Ca romanu' nu-i nici unu', unde-s multi putea fi unu!!

    - Fie piinea cit de rea, tot ti-o fura cineva.

    - Cine NE viziteza ne face ONOARE, cine NU, PLACERE.

    - De urata nu-i frumoasa, da'i desteapta, proasta dracului'!

    - Cine e harnic si munceste are tot ce vrea.Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.

    - Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.

    - Cand nevasta tace, sa n-o-ntrerupi.

    - In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi:
    "trage" si "impinge" .

    - Capul care a plecat, sabia nu-l taie.

    - Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc.

    - Cine fura azi un ou si se lasa prins...e bou!!!

    - Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita!

    - Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau.

    - Ai carte, ai cu ce så te stergi la cur.

    - Daca totul a iesit bine,inseamna ca ai gresit undeva.

    - Mama prostilor e mereu gravida...

    - Prietenul la bani se cunoaste.

    - Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca!

    - Lasa pe maine ce poti face azi ca poate maine nu mai este nevoie.

    - Cand ai intrat in rahat pana la nas, tine-ti gura inchisa.

    - Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini.

    HAVE A NICE WEEKEND!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. dupa aceasta aparenta cadere, umorul tau se va ridica mult mai puternic si mai aprig in lupta lui cu nesimtirea care il inconjoara... si nu se va opri din vatalie pana nu va taia capetele tuturor idiotilor :)

    RăspundețiȘtergere
  22. E, bine, dacă-i musai cu plăcere râd! :))) Anto, dedicaţia e de maare excepţie, am înţeles tot, dar mai ales esenţialul :D Şi am şi dansat, ca în melodia Mariei (te pup, gagico, abia aştept să mai stăm la bârfe). Şi am mâncat şi un tiramisu, că nu am găsit fursecuri :D

    Valule, m-ai lăsat mută. Şi m-a durut. Deşi cunoscându-te, mă bucur tare mult că a trecut :)

    Rhodi, nu că aş vrea să te supăr, dar una din maaşinile care ne-au zburat pe trecere avea număr de Mureş. Şi alta de Braşov... Dar azi a răsărit soarele, e Freedom day, so fuck them! :)))

    Dush, blogspot-ul mă sabotează din când în când şi pe mine, de-aia înainte să postez un comment, îmi copiez mesajul, ca să nu trebuiască să îl rescriu :) Eu încerc pe cât posibil să deschid şi uşi, să zâmbesc, să mă opresc să mă joc cu căţei şi copilaşi, să miros şi florile ţigăncilor. Dar uneori nu găsesc în drum căţeluşi, ţigănci cu flori sau uşi de deschis şi nu am către cine să-mi ţintesc zâmbetul.

    Ada, bine ai venit! Eu îmi fac probleme de ideea de a NU mă mai supăra chestii de genul ăsta. Dar ieri nu am fost supărată (că la supărare dau cu basca de pământ, înjur, dau cu pumnul, mă revolt), acum m-am simţit copleşită. O fi din cauza vremii :)

    Oanaaaaaa, îţi mulţumesc din suflet! Pentru tot.

    Juliana, uite că măcar o dată în viaţă, eşti tu mai optimistp ca mine :D Pup!

    RăspundețiȘtergere
  23. Doamne, Lio, ne gratulam atata reciproc! Mai fata, EU am de ce sa-ti multumesc tie, nu tu mie! Multumesc tie si proniei ca te-am decoperit! Si tot acest blog, cu toti cei care comenteaza aici!! Va pup pe toti si sa fiti sanatosi!! Weekend placut la toata lumea, wherever you are!!!
    SI:

    http://www.youtube.com/watch?v=I9cX5KvIvY8

    CA DE WEEKEND!

    RăspundețiȘtergere
  24. si iata de ce m-am mutat eu, bucuresteanca din parinti bucuresteni, din bunici bucuresteni, out of bucurestii pulii

    RăspundețiȘtergere
  25. :))) Karma, de departe m-ai făcut cel mai tare să râd :))) Cum ai pus tu punctul pe capu la p**ă :)))

    RăspundețiȘtergere
  26. http://www.youtube.com/watch?v=2O0k7e5ApFU

    FULL VERSION...

    SI AICI CA SA VA REVINA RASUL (UNDE E CAZUL!)!

    http://www.youtube.com/watch?v=ipx88atZwD4

    RăspundețiȘtergere
  27. Un filmulet de scurt metraj foarte dragut...Sper sa iti placa
    Adevarul e ca in bucuresti e putin cam mare nebunia, si ani nevoie de nervi dintr-un aliaj foarte rezistent ca sa faci fata.
    Lia iti dau si eu un sfat mai din topor "Toate trec mah, da-le dracu!"(erau intr-o melodie de-a lui Cumicu)

    RăspundețiȘtergere
  28. Zup, e filmuleţul meu preferat!!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Hai că trece cu primul gest făcut de un uom străin :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Gest frumos, aoleo, ce grăbită sînt :)

    RăspundețiȘtergere
  31. Altă Oana, bine ai venit! A trecut din prima secundă a lui azi, imediat ce ziua urâtă s-a transformat în ieri, văzând câţi oameni teoretic străini (că nu ne ştim la faţă încă) au fost alături de mine :)

    RăspundețiȘtergere
  32. draga mea, se vede ca n-ai antrenament:0 pai tu la Mega Imageul ala te duci? hahahha. la ala never si nici la Carrefourul din Colentina sa nu te duci, ca nu gasesti nimic din ce vrei:) iar cu trecerile de pietoni, nu stii regula? intotdeauna sint nebuni care se comporta asa in trafic. Femei nebune? tot timpul! la ce te asteptai draga Lia? ia sa mai bagi niste antrenament prin Bucuresti,c a vad ca nu te-ai setat cum trebuie.
    Ce ma enerveaza este ca lumea asta nici nu-si pierde vremea cu observatul. Am zis ca intr-o zi o sa public o poza cu un copac din fatza blocului, probabilc a asa o sa-l vada si vecinii mei:)
    Capu' sus girl!:)

    RăspundețiȘtergere
  33. Wolfgang Amadeus Mozart - Symphony No.25 in G minor.

    Incearca...poate fi o solutie. La mine functioneaza mai mereu.

    Hidosenia, nesimtirea, grobianismul, cinismul, etc. versus frumusetea "atinsa" de geniu. Fa exercitiul asta din cand in cand.
    Doar atat pentru azi.

    P.S. Multumesc pentru invitatie. Am sa incerc sa-i dau curs cat de des voi putea.

    RăspundețiȘtergere
  34. cred ca oricare dintre cei aflati in coada, daca ar fi fost in situatia ta, ar fi fost la fel de suparati si ar fi gindit la fel despre romani si romania ca si tine. (cu toate ca mie nu mi place sa generalizez) nu cred ca e vorba de cele 15 sec de intirziere de care vorbeai, cred ca e o frica colectiva fata de "intratul in fata". suntem intr-adevar(sau nu stiu cum se scrie acum) o tara a "intratului in fata", razbeste cel ce are iscusinta de a sunta cumva caile lungi si drepte, cel ce reuseste cumva sa se strecoare in fata, sa pacaleasca(usor spus), sa insele... de aceea, cred ca nu e vorba de cele 15 sec, e vorba de o fobie fata de intratul in fata, necontind cit dureaza si pt ce! numai cind apare cineva in fata incepe initial un freamat general, care arata nelinistea si in acest timp deja se monteaza pt ceea ce urmeaza, isi pregatesc placa cu raspunsul etern:NUUU!!!! in cazul in care vor auzi cumva intrebarea: nu va suparati, se poate sa...? trebuie doar un pic, un pic sa le mai acorzi si circumstante, la doctor cineva intra in fata, la primarie cineva intra in fata, la posta cineva vrea doar ..., la etc, etc sunt suferinzi, infrigurati, ingretosati, prinsi in iuresul asta nebun al slujbelor la patron cu program prelungit,al nesigurantei continue, fara o farima de bucurie, macar efemera... e greu sa ne inseninam unii altora zilele in asemenea "conditii de mediu", e greu sa fim permisivi, e greu sa ne zimbim unii altora, e greu atunci cind traiesti cu frica in sin sa nu cumva sa fii pacalit si de data asta, suntat si de data asta, inselat si de urmatorul si urmatorul si... e destul de greu! nu am vrut sa le iau apararea celor de la coada, de exemplu eu nici nu indraznesc sa ma duc in fata pt orice-ar fi, cit de mic, pt ca stiu clar ce va urma. cert e , cel putin din pct meu de vedere ca nu trebuie sa mai spunem ca romania i de cacat si asa si oamenii din ea, pt ca avem si multi oameni frumosi, si probabil ca ar fi si mai multi, daca ar permite conditiile (daca ar exista mai putini mirlanei), iar tara noastra pe alocuri, ce sa zic... e chiar frumusica ca sa nu zic: bai ce frumoasa tara avem! am cuprins putin din ce vroiam sa spun si bineinteles ca in prea multe cuvinte, dar cam atit stiu, mai ales la ore inaintate. umorul si optimismul sus, asadar, ca nu-i vremea pierduta!

    RăspundețiȘtergere
  35. probabil ca si toti ceilalti de la cele 6 case gindesc exact ca tine despre romania si despre a fi roman...in unele zile. culmea, nu? eu, astazi de exemplu sunt optimista in ceea ce ne priveste pt ca am luat o gura mare de frumos de la sala rapsodia de pe lipscani - un spectacol regizat de dan puric, culmea se numeste made in romania. du te acolo sa vezi si altfel de oameni romani... si cei din sala si cei de pe scena - si sunt muuuulti! nu sunt buna in cuvinte, nu le cunosc destul pentru a putea sa transmit ceea ce sufletul meu are acum in el... o mare de frumos. vezi spectacolele lor si poate-ti revine optimismul si umorul mai repede. sper sa nu sune patetic. te urmaresc cu interes. mi-ai devenit f familiara.

    RăspundețiȘtergere
  36. Atat de mult iubesc Bucurestiul si atat de tare ma dezamageste cateodata.... Citind ce-ai scris aveam impresia ca-s patanii d-ale mele :). Si de cate ori mi se intampla cate o treaba d-asta ma intrebam unde se aplica chiestia aia cu "totul e rotund"? Ca eu eram OK si in trafic si la eventuale rugaminti ca a ta. Si cand aveam eu nevoie.... :)

    RăspundețiȘtergere
  37. Diana, dear, nu ştiu de ce tocmai joi 26 februarie 2009 am picat, probabil că mai am nevoie şi de picaje din când în când :)

    Ionuţ, îţi mulţumesc din suflet! Fac şi eu exerciţiul ăsta cât pot de des şi de obicei învinge frumuseţea :)

    Zgoobi, sunt convinsă că ne cunoaştem! Avem un prieten (şi cred eu şi fost-prieten) comun pe facebook! :))) Asta dacă nu mă înşel eu cumva. Ai dreptate în ce spui, mi-a trecut şi mie prin cap treaba cu băgatul în faţă, dar m-am săturat de oameni care îşi găsesc scuza sechelelor din comunism. Au trecut 20 de ani!!! O să îţi dovedesc cât de curând că doar în ziua aia mi-a fost scârbă :) De obicei îmi trece cu un colebil, dar acum se pare că a fost ceva mai serios.

    Thea, şi la mine e la fel! A fost doar o zi mai proastă, în rest încerc pe cât posibil să mă bat cu Bucureştiul :) It's a love-hate relationship :))) Hai să ne dăm întâlnire în trafic şi la magazin, să ne bucurăm de gesturi frumoase din partea altora :)))

    RăspundețiȘtergere