"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

sâmbătă, 24 martie 2012

34

Pe 25 martie 1978 mama mea se chinuia sa ma nasca. Nu i-a fost usor. Eu nu-mi mai aduc aminte, ca a trecut tare mult de atunci. Am realizat ca sunt pregatita sa imbratisez cu maturitate si seriozitate aceasta varsta medie de 34 de ani. Si traiesc cum imi doresc si cu cine-mi place. Ceea ce va doresc si voua. Pupez!









miercuri, 7 martie 2012

Despre diverse mai pe larg

¤ Pentru ca la postarea precedenta am primit o gramada de intrebari foarte pertinente de la VictorCh, m-am gandit sa mai dezvolt unele subiecte.
O sa incep cu sistemul educational suedez, ca tot ma pregatesc eu sa intru serios in el. Educatia incepe cu gradinita unde copiii sunt inscrisi la cerere, de la 1 an. Copiii primesc de mancare (am vazut in sala de mese a fiecarei grupe de copii cate un afis cu numele si alergia fiecarui copil - lapte cu lactoza, ou, alune, etc., pentru a nu fi incidente neplacute sau chiar tragice), au saltelute si asternuturi sa doarma, cei foarte mici sunt schimbati de pampers (dar scutecele sunt aduse de acasa), au foarte multe activitati si minim 2 ore afara, oricat de rece sau umeda ar fi vremea. Kommuna unde esti inregistrat este obligata sa puna la dispozitia parintilor locuri pentru toti copiii, iar dupa ce s-a nascut copilul il inregistrezi la o "coada" cu maxim 5 variante de gradinite. Cand ii vine timpul sa inceapa gradinita, e distribuit la una din cele 5 optiuni. Ideea de baza e ca gradinita si apoi scoala sa fie cat mai aproape de casa. Gradinita nu e total gratuita pentru parinti, costa maxim 3% din veniturile brute ale parintilor pentru primul copil, maxim 2% pentru al al doilea, maxim 1% pentru al treilea, al patrulea etc. copil.
Intre 6 si 7 ani copiii merg la clasa pregatitoare, un fel de punte intre gradinita si scoala generala. De la 7 la 16 ani copiii merg la scoala generala obligatorie si gratuita. Au cateva materii (suedeza, engleza, matematica, stiinte naturale, lucru manual, muzica, sport), program de activitati afara, mananca pranzul si o gustare.
Am spus la un moment dat ca scolile sunt mixte. Nu in sensul de baieti cu fete, copii suedezi cu copii de imigranti, ca astea sunt de la sine intelese, ci in sensul ca poate exista gradinita (cladire+clase) pentru copii de 1-4 ani, förskola (pre-scoala) pentru 4-7 ani, scoala generala primara (7-12 ani) si scoala generala superioara (12-16 ani), dar in foarte multe cazuri sunt amestecate, poti sa inscrii copilul la 1 an la scoala X unde are program de gradi, apoi trece la clasa de prescolari, apoi face si primii ani de generala, in aceeasi cladire/institutie.
Pentru after-school, unde copiii stau si se joaca si sunt supravegheati pana ii iau parintii acasa, se plateste o taxa de cateva sute de kr pe luna (30-40 de euro). Care merita din plin. Pentru ca parintii sa isi poata vedea de munca, programul la gradinite si scoli incepe la 6-6.30 si se termina la 18-18.30(chiar daca incep cursurile la 8 de exemplu, poti duce copilul mai devreme si sta la acel after school - fritids, putem sa-i spunem before school cand e dimineata).

Nu stiu foarte multe despre materiile si programul copiilor mai mari de 12 ani, dar pana atunci stiu ca au un program ideal (din punctul meu de vedere). Au multe activitati afara (iarna patineaza, joaca hockey, se dau pe derdelush, cand e cald merg prin padure, observa pasari, culeg ciuperci, vara se balacesc in vreun lac din apropiere), invata sa fie creativi (au lucru manual unde fac papusele, decoratiuni de Craciun si Paste, felicitari, etc), scriu/fac carticele - o poveste inventata de ei, cu desene, poze sau stickere, in format de carte. Copiii sunt invatati sa isi sustina parerile, sa isi exprime nemultumirile, exista personal cu care pot discuta daca au probleme personale, cand sunt mai mari personal cu care se sfatuiesc pentru alegerile de viitor.
La 16 ani, in functie de abilitati si rezultatele obtinute pana atunci, se pot inscrie la gimnazium, pentru 3 ani. Liceele sunt in cele mai multe cazuri cu activitati specifice, te pregatesti sa te faci mecanic auto, bucatar, supraveghetor/ingrijitor pentru copii, ingrijitor pentru persoane bolnave sau in varsta, contabil, vanzator, etc.
La facultate merg destul de putini (eu as spune foarte putini in comparatie cu Romania unde mai toata lumea face o privata si are diploma de facultate care nu inseamna de fapt nimic). In Suedia facultatea inseamna pregatirea clasei de avocati, medici, economisti, finantisti, manageri. Iar economia si societatea suedeza functioneaza cu manageri buni, nu multi, in rest e nevoie de muncitori care stiu ce fac. Baietii care lucreaza cu basculante la repararea drumurilor, care taie copaci sau care pun o priza nu lucreaza dupa ureche sau ca "necalificati", ci au pregatire de liceu sau cursuri de specialitate.
In concluzie, sa tot ai copii mici in Suedia, ca au parte de toata joaca si creativitatea din lume. Apoi poate parea ca suedezii renunta cam usor la scoala si nu sunt asa "intelectuali" ca altii, dar au o clasa muncitoare care da "clasa" multor altor tari.

¤ Desi iarna e pe trecutelea (cica mai da o ninsoare saptamana viitoare, dar nimic prea grav), trebuie sa va povestesc un pic cum e cu problema zapezii pe aici. E destul de greu de facut o comparatie Stockholm-Bucuresti, pentru ca "geografia" si arhitectura celor doua e total diferita. Bucurestiul e un oras compact, inghesuit, Stockholmul e "oras" cu bulevarde si stradute cam cat e un sector din Bucuresti, in rest sunt kommunele care se leaga intre ele prin autostrazi, campuri, paduri si apa. Anul asta a fost putina zapada, dar anul trecut a nins din noiembrie pana in aprilie si daca ar fi costat deszapezirea ca in Bucuresti, ar fi dat toate kommunele faliment. Aici cand ninge abundent ies pe strazi si autostrazi foarte multe utilaje. Sunt pe de-o parte cele foarte mari, cu cupe/plug foarte lat care dau zapada dreapta/stanga drumului, dar nu pana la asfalt. Ramane un strat care e batatorit si pe care este imprastiat un strat de pietris+nisip cu ceva substanta/sare. In momentul in care se circula pe stratul asta de zapada, nisip, pietris si sare, se formeaza o fleoscaiala pe care nu se derapeaza. In oras, zapada de pe margini este adunata si dusa (unde, nu stiu), deci nu se formeaza munti de gheata si zapada in statii de autobuz sau locuri de parcare. Pe trotuare se da zapada cu niste tractorase/pluguri mici si se imprastie acelasi nisip cu pietris. Cand se termina cu zapada, prin martie-aprilie, pe strazi apar niste masini mari care matura si apoi aspira nisipul si pietrisul de peste tot. La final este depozitat iar in lazi mari pe strazi, la blocuri, in parcari, in spatii special destinate, pentru a putea fi folosit si la anul. Cool, right?

¤ Am mai povestit data trecuta de lucrarile de largire a drumului, plus introducerea canalizarii si a apei curente (acum avem fose septice si apa din put, cu hidrofor). Curtile astea mari de pe aici sunt proprietate personala, nu poti inchiria de la stat. Exista o chestie juridica foarte delicata si incurcata legata de "marginea" proprietatii care iese in sosea. Teoretic e a ta, practic o folosesti sa iti pui cutia postala sau tomberonul de gunoi, dar daca ai copaci mari si batrani care erau acolo cand ai cumparat tu proprietatea, poti sa-i tai atata timp cat nu sunt stejari (pentru a taia un stejar ai nevoie de permisiune de la kommuna, oriunde s-ar afla pe proprietatea ta), daca sunt in vreo pozitie care ar pune in pericol cablurile de electricitate sau casa vecinului e mai bine sa soliciti ajutor profesionist dar care costa de te rupe, daca sunt bolnavi si uscati si pun in pericol trecatorii, traficul, etc. ceri ajutorul kommunei care trebuie sa rezolve fara pret parca. Acum cand se fac lucrari si ti se ia din proprietate, nu esti despagubit pentru copacii aia batrani de la margine, pentru teren (nu se ia prea mult din proprietate tinand cont ca majoritatea au 2-4.000 de m patrati) esti despagubit sub pretul pietei pentru ca suntem un stat socialist si lucrarile in interes public duc la exproprieri. Si tu cam trebuie sa accepti conditiile.

¤ In tara unde toata lumea e foarte politically correct si mai bine tace din gura cand ar avea ceva de spus de teama sa nu fie acuzat de rasism, eu am cunoscut o mica nazista. 19 ani, iubita unui tip activ politic in partidul national democrat suedez(extrema dreapta cu multe legaturi cu organizatii naziste). A venit sa lucreze la noi inchiriata de la o alta firma (cand ai foarte mult de munca, poti inchiria personal de la alte firme). Nu am stiut de la inceput care ii sunt opiniile, dar in diverse conversatii cu alti colegi suedezi s-a exprimat vehement impotriva atator imigranti care au invadat Suedia. Dupa un pranz cu mai multi colegi unde am stat la povestit ca de obicei despre casa, barbat, copii, scoala, la plecarea mea din sala de mese a intrebat care e treaba cu mine, de ce am venit in Suedia si daca sunt cu un barbat suedez. Dupa ce colegii au povestit foarte entuziasmati ca Lia e o tipa grozava care a invatat suedeza foarte repede, munceste mult si invata in acelasi timp, s-a regasit cu iubitul ei suedez dupa 15 ani, gagica a spus brusc: "eu cred ca suedezii nu ar trebui sa se combine cu alte rase. Suedezii ar trebui sa stea in tara lor, aia din Africa sau alte tari sa stea la ei acasa". Din acel moment, toata lumea a evitat-o. Nu stiu cum s-a facut, ca am ajuns sa lucrez cateva zile la un job cu ea si cu inca o tipa, suedeza, cu care mai lucrasem si ma intelegeam de minune. Atmosfera a fost tensionata si de rahat, pustoaica a incercat sa ne arate ca se pricepe la toate, neintreband nimic (e absolut obligatoriu sa te sfatuiesti cu colegii din echipa asupra anumitor chestiuni, ce detergenti se folosesc pe anumite materiale, cum se face aia mai bine, etc), necolaborand deloc cu noi (ideea de echipe de lucru exact pe asta de bazeaza, ca ne ajutam unii pe altii), m-a tinut numai in uitaturi pe sub sprancene si la orice am zis eu m-a luat cu "ce zici?" (eu stiu ca nu vorbesc inca perfect suedeza, ca mai spun gresit cuvinte, dar altfel am un accent foarte bun si absolut nimeni nu ma intreaba treaba asta pentru ca nu ar intelege ce spun), pe un ton acru si evident nepoliticos, doar doar oi spune ceva si ar avea cum sa-mi sara la beregata. M-am abtinut, in ideea in care sa ii arat ca ma calca pe nervi i-ar fi dat satisfactie, in plus am ajuns la o varsta cand nu ma mai apuc de discutii si argumentari cu cineva mai prost decat mine. In a 4-a zi cand ar fi trebuit sa lucram in aceeasi echipa, gagica nu a venit ca era bolnava. Desi eram doar doua persoane, treaba a mers de minune. Shefii mei (avem doi) m-au intrebat daca ne-am descurcat ok fara ea. Intr-un moment de sinceritate fara pic de autocenzura, am raspuns ca ne-am descurcat chiar mai bine si ca nu ne-a fost dor de ea. Au fost foarte interesati sa afle ce si cum. Si fara sa imi pun mainile in shold sau sa fac pe dramatica, am povestit ca am lucrat prost cu ea, ca nu stie sa colaboreze, ca se poarta jignitor fata de mine, probabil din cauza faptului ca sunt straina si ea are probleme cu imigrantii. Mi-au confirmat povestea si colegii, iar doua ore mai tarziu am aflat ca seful meu a sunat-o pe sefa ei de la firma de unde fusese inchiriata, nu era prima data cand se intampla un incident, asa ca decizia finala a fost sa fie data afara de la acea firma. Eu am ramas socata. Am spus ca nu asta a fost intentia mea, poate fata mai merita o sansa. Seful meu mi-a zis ca sunt prea blanda si m-a sfatuit sa spun intotdeauna ce cred si simt, ca eu nu sunt genul de drama queen care tipa "rasist" la cea mai mica privire stramba, ci din contra, muncesc si trag ca orice suedez, ma agit si fac eforturi cu scoala ca o nebuna, sunt un om de respectat, nu de jignit de catre orice pustoaica spalata pe creier. Nu m-a bucurat deloc rezultatul intamplarii, nu aveam nevoie de asa un episod pentru a intelege ca sunt respectata si apreciata de colegii si sefii mei. Mi-a ramas un gust amar.